"Trebuie să livrăm mai rapid." Într-o ședință de conducere, asta sună ca o ambiție clară. În practică, unul înțelege prin asta: termene de livrare mai scurte cu aceeași ocupare a personalului. Altul înțelege: același volum cu mai puțină capacitate. Un al treilea înțelege: reacție mai rapidă la solicitări care acum rămân în așteptare. Toate trei sunt legitime, dar necesită lucruri diferite din partea organizației.
Diferența devine mai pronunțată de îndată ce AI intră în ecuație. "Livrare mai rapidă" fără AI înseamnă de obicei: simplificarea proceselor, eliminarea timpilor de așteptare, reprogramarea personalului. "Livrare mai rapidă" cu muncă realizată de AI înseamnă: anumiți pași nu mai sunt realizați de o persoană, ci de un sistem, cu sau fără cineva care evaluează rezultatul. Aceasta este o ambiție diferită, chiar dacă cuvintele sunt aceleași.
În procesul de accelerare a termenelor de livrare se întrepătrund trei situații, adesea în cadrul aceluiași proces:
Companiile la care acest lucru funcționează deja au disecat aceste trei categorii până la nivelul sarcinii. Companiile la care nu funcționează încă vorbesc despre "proces" ca despre un întreg, și exact aici persistă întârzierea: nu poți accelera o parte dacă nu știi care este acea parte.
Livrarea mai rapidă cu muncă realizată de AI nu necesită în primul rând mai multă tehnologie. Necesită opt lucruri care sunt interconectate și care, de obicei, sunt dezvoltate în mod neuniform în cadrul unei organizații:
1. Descompunerea sarcinilor — capacitatea de a împărți un proces în etape care pot fi evaluate separat pentru compatibilitatea cu AI. 2. Pregătirea datelor — datele de intrare de care are nevoie un sistem nu sunt întotdeauna cele care sunt disponibile sau structurate în prezent. 3. Organizarea supravegherii — cine aprobă sau respinge, pe baza cărui motiv, și ce se întâmplă cu o respingere. 4. Drepturile decizionale — dacă un sistem face o propunere, trebuie stabilit cine are mandatul de a o confirma. 5. Gestionarea erorilor — livrarea mai rapidă fără o cale de recuperare funcțională în caz de erori produce doar erori mai rapide. 6. Măsurabilitatea — fără o măsurare inițială a termenelor de livrare actuale, o îmbunătățire nu poate fi demonstrată, ci doar simțită. 7. Capacitatea de schimbare — persoanele care în prezent realizează sarcina în integralitate trebuie să învețe să evalueze rezultatul unui sistem; aceasta este o altă competență. 8. Așteptarea clientului — livrarea mai rapidă schimbă ceea ce se așteaptă apoi clientul, iar acest lucru se propagă în alte părți ale organizației.
Aceste opt dimensii determină împreună dacă "livrarea mai rapidă" este o ambiție realistă pentru anul următor, sau o dorință care așteaptă o capacitate care nu există încă.
Ambiția schimbă cine decide asupra ei. Pe lângă proprietarul procesului care în prezent monitorizează termenul de livrare, apare nevoia de o persoană care stabilește și actualizează pentru fiecare sarcină limita dintre "AI poate face asta", "AI face o propunere" și "rămâne muncă umană" — această limită se deplasează, și nu de la sine în aceeași direcție. Este necesar și un rol pentru cel care evaluează calitatea propunerilor AI de-a lungul timpului, independent de cine supraveghează acest lucru în ziua respectivă. Fără a face explicit acest rol, supravegherea rămâne dependentă de vigilența individuală, și nu pe aceasta dorește o conducere să își bazeze un angajament privind viteza.
Acest lucru nu afectează deciziile privind personalul ca atare; consecințele pe care o organizație le atribuie acestora se supun cerințelor legale proprii aplicabile în acest sens.
Niciun procentaj nu spune aici întreaga poveste, iar cât timp exact se eliberează depinde de proces, de calitatea datelor și de gradul de supraveghere pe care organizația îl consideră acceptabil. Ce se poate recunoaște, totuși: un proces recurent în care numărul de ore eliberate pe echipă este vizibil, un punct fix la care propunerile AI respinse sunt discutate în loc să fie ignorate, și clienți care experimentează un termen de livrare mai scurt fără ca marja de eroare să crească vizibil. Dacă aceste trei lucruri sunt vizibile, ambiția nu este doar formulată, ci și realizată.
Livrarea mai rapidă rareori stă izolată. Aceleași opt dimensii revin, cu accente diferite, la expansiunea internațională și capabilitățile necesare pentru aceasta, la integrarea unei achiziții fără a confunda gradul de pregătire al celor două organizații, și la lucrul mai orientat spre client atunci când munca realizată de AI joacă un rol în acest sens. Cine constată că propria viziune este încă prea vagă pentru a aplica acest test, găsește repere în concretizarea viziunii înainte de a o testa.
Întrebarea de bază — ce muncă din această companie poate fi cu adevărat preluată de AI — este răspunsă cu scanarea muncii de la FTE TO AI pe fiecare sarcină, nu pe proces sau departament. Dacă doriți mai întâi să știți unde se situează organizația dumneavoastră pe aceste opt dimensii, există verificarea gratuită a gradului de pregătire: opt întrebări scurte, câte una pentru fiecare dimensiune, cu rezultat o imagine a locului în care sunteți cel mai avansat și a celui în care sunteți cel mai puțin avansat. Testul complet al ambiției, cu cele patru straturi și cele cinci porți de încredere (confidence gates), este în curs de dezvoltare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.