O conducere spune: "ne extindem în trei piețe noi" sau "vrem să fim prezenți în regiunea DACH în doi ani". Aceasta este o viziune, nu un plan. Întrebarea care urmează este mai puțin confortabilă: ce trebuie să poată face această organizație înainte ca munca aferentă acelei expansiuni să poată fi transferată efectiv într-o țară nouă, o limbă nouă, un regim de conformitate nou?
Această întrebare era, în urmă cu zece ani, în principal o întrebare de personal: pe cine angajăm local, pe cine trimitem în delegație. Astăzi este și o întrebare legată de AI, iar acest lucru schimbă capabilitățile necesare.
Expansiunea internațională constă dintr-un ansamblu de sarcini care se pot clasifica în trei categorii. Cercetarea de piață, traducerea contractelor și materialelor de marketing, contactul de primă linie cu clienții într-o limbă nouă, monitorizarea reglementărilor locale: pentru o parte din această muncă, AI poate prelua sarcina, cu condiția ca sursele să fie fiabile și ca cineva să poată evalua rezultatul. Stabilirea prețurilor pe piață, alegerea structurii entității juridice, negocierea cu un distribuitor local: aceasta este muncă în care AI poate face o propunere, dar în care un om cu cunoștințe despre contextul local aprobă sau respinge, cu motiv. Și relația cu primul client local, sensibilitatea politică față de o cerere de autorizație, construirea încrederii cu un partener de joint-venture: aceasta rămâne muncă umană, astăzi și pentru moment.
Diferența dintre companiile care se organizează deja astfel și cele care nu o fac nu se află în sector și nici în dimensiunea companiei. Se află în faptul dacă organizația a stabilit, pe sarcină, în care dintre cele trei categorii se încadrează, sau dacă toată lumea presupune că "cercetarea de piață" și "conformitatea locală" formează un singur bloc nedivizat de muncă pe care cineva îl primește în plus, pe țară.
Ambiția "expansiune internațională" afectează opt dimensiuni, iar pentru fiecare dimensiune întrebarea este aceeași: poate organizația deja face acest lucru sau trebuie încă construit.
Date și sisteme: sunt datele despre clienți, contracte și conformitate într-o formă pe care o aplicație AI o poate citi, sau se află în foi de calcul locale pe care nimeni altcineva nu le înțelege. Procese: există o abordare repetabilă, pas cu pas, pentru intrarea pe piață, sau fiecare țară este reinventată de la zero. Drepturi de decizie: cine poate da un go/no-go pentru o piață nouă și pe baza căror informații. Competențe: are cineva din echipă limba, cunoștințele juridice sau capacitatea de a evalua corect un rezultat generat de AI. Guvernanță și risc: există un cadru pentru ce poate fi automatizat local și ce nu, având în vedere legislația locală privind confidențialitatea și dreptul muncii. Cultură: există o obișnuință cu ideea că o primă analiză de piață este realizată de un sistem și corectată de un om. Furnizori și parteneri: se poate adapta un partener local la modul în care este organizată munca acum. Și măsurabilitate: există o modalitate de a verifica dacă piața nouă produce efectiv ceea ce promitea viziunea.
Este vorba aici de tipare care revin și la integrarea unei achiziții fără a perturba structura organizațională și la aplatizarea organizației în timp ce decizia rămâne rapidă: de fiecare dată se pune întrebarea dacă capabilitatea există deja sau trebuie încă construită pentru ca ambiția să devină fezabilă.
Expansiunea internațională nu necesită automat funcții noi. Necesită, în schimb, claritate cu privire la cine ia ce decizie în momentul în care AI a realizat o parte din munca pregătitoare. Cineva trebuie să aibă autoritatea de a respinge o analiză de piață generată de AI fără a trebui să o treacă mai întâi prin trei niveluri de management. Altcineva trebuie să fie responsabil pentru a urmări care sarcini sunt deja automatizate și care nu, pentru că acest lucru se schimbă după primele luni. Consemnarea clară a cine decide asupra a ce este exact ceea ce se abordează în ce consemnați despre drepturile de decizie într-o schimbare organizațională: fără această consemnare, discuția despre AI și internaționalizare rămâne o discuție despre putere, nu despre capacitate.
Unde subiectul se leagă de cine își păstrează sau nu funcția, se aplică cerințe legale proprii; acestea nu fac parte din acest test.
Expansiunea internațională consumă capacitate înainte de a genera capacitate. Întrebarea cât de multă capacitate în fte trebuie eliberată prin munca realizată cu AI pe piața existentă, pentru a putea încadra cu personal piața nouă fără angajări suplimentare, se leagă de cum evaluați creșterea față de marjă într-o strategie. Acesta nu este un calcul care se poate face pe această pagină; depinde de câtă muncă actuală se încadrează deja în categoria unu sau doi.
Dacă reușiți, nu veți observa acest lucru doar dintr-o cifră de venit. Îl veți observa din faptul că, pentru fiecare sarcină din traiectoria internațională, există un răspuns la întrebarea dacă AI o preia, o verifică împreună, sau că rămâne muncă umană. Îl veți observa din drepturi de decizie care sunt consemnate în loc să fie renegociate la fiecare piață nouă. Și îl veți observa dintr-o echipă care știe ce parte din timpul său se eliberează pentru munca pe care numai oamenii o pot face: relația, negocierea, judecata politică.
Întrebarea de fond – ce muncă din această companie poate fi cu adevărat preluată de AI – este răspunsă, pe sarcină, cu scanul de muncă al FTE TO AI.
Verificarea gratuită de pregătire constă din opt întrebări scurte, una pentru fiecare dimensiune, și oferă o imagine despre unde organizația dumneavoastră este deja pregătită pentru expansiune internațională și unde nu. Testul complet de ambiție, cu cele patru straturi și cele cinci porți de încredere, este în curs de dezvoltare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.