Când întrebați cât costă pregătirea strategiei și guvernanței pentru AI, întrebați de fapt altceva: unde se află munca care încă nu este făcută și cât timp din partea cui va necesita aceasta. Nu este o întrebare la care se poate răspunde cu o sumă înainte de a se cunoaște exact ce presupune ambiția. O ambiție care implică munca cu AI cere lucruri diferite de la o conducere decât aceeași ambiție fără AI. Nu pentru că AI schimbă strategia, ci pentru că strategia presupune brusc decizii care nu existau înainte: cine aprobă când un sistem AI face o recomandare, cine este responsabil când lucrurile merg prost și la ce nivel se discută acest lucru.
Strategia și guvernanța sunt pregătite pentru AI atunci când o echipă de conducere înțelege la fel trei lucruri: care este ambiția, care decizii se schimbă odată cu aceasta și cine are dreptul să le ia. În practică, de multe ori nu lipsește ambiția, ci traducerea acesteia. O viziune vorbește despre „decizii bazate pe AI”, dar nimeni nu a stabilit ce înseamnă asta pentru ședința în care, în prezent, tot un om ia decizia finală. Acest decalaj între viziune și starea țintă este exact ceea ce examinează testul de ambiție: patru niveluri, de la viziune la starea țintă concretă, verificate în privința capacității actuale a organizației de a face ceea ce presupune ambiția.
Diferența vizibilă nu se află într-un nou document de politică. Se află chiar în ședință. Într-o organizație în care guvernanța este pregătită, există o listă de decizii pe care AI le poate pregăti, o listă de decizii pe care AI le poate lua cu aprobare umană ulterioară și o listă care rămâne muncă umană pentru că răspunderea sau contextul o cer. Într-o organizație în care această muncă nu a fost încă făcută, întrebarea este pusă din nou de la caz la caz, de obicei sub presiunea timpului, de obicei de persoana care se întâmplă să fie prezentă în sală. Această diferență nu se vede în entuziasmul pentru AI, se vede pe ordinea de zi.
Diferența rareori se află în tehnologie. Ea se află în faptul dacă a existat deja un moment în care o conducere a fost obligată să facă drepturile de decizie explicite. Companiile care provin dintr-o fuziune, dintr-un sector puternic reglementat sau care s-au confruntat mai înainte cu externalizarea au făcut de obicei deja acest exercițiu pentru un alt subiect. Pentru acestea, traducerea către AI este o chestiune de adaptare a cadrului existent. Companiile în care drepturile de decizie au rămas mereu implicite descoperă abia acum acest gol, pentru că AI este prima situație în care „cine decide de fapt acest lucru” nu mai poate fi trecut cu vederea printr-o bătaie pe umăr.
Munca se află în cinci momente în care o conducere trebuie să se pronunțe, niciunul dintre ele nu este tehnic. În primul rând: este ambiția în sine suficient de clară pentru a fi testată, sau este încă doar o intenție. În al doilea rând: există un acord asupra a ce înseamnă concret starea țintă pentru roluri, nu doar pentru rezultate. În al treilea rând: este clar cine poate aproba sau respinge fiecare decizie și din ce motiv. În al patrulea rând: există o modalitate de a vedea dacă organizația se apropie de acea stare țintă, independent de faptul dacă sentimentul este pozitiv. În al cincilea rând: există un loc în care contestarea ambiției în sine mai poate fi exprimată, înainte ca implementarea să fi început deja. Acesta este exact motivul pentru care întrebarea dacă o strategie devine vreodată mai mult decât un document se află atât de aproape de acest subiect: guvernanța este locul în care o strategie trebuie să devină concretă pentru prima dată, sau nu devine niciodată.
Odată ce această muncă este făcută, se schimbă ceva în capacitatea (fte) a conducerii înseși. Timpul care în prezent se duce pe reargumentarea continuă a cine decide asupra a ce se eliberează pentru ajustarea efectivă a cursului. Aceasta nu este o promisiune privind numărul de ore, asta depinde de câte decizii sunt încă implicite în această organizație și cât de des reapar. De asemenea, nu este o înlocuire a persoanelor: este clarificarea a cui responsabilitate este ce anume, un lucru independent de deciziile privind personalul și pentru care, dacă acestea sunt discutate, se aplică alte cerințe legale decât cele abordate aici.
Guvernanța nu este separată de celelalte dimensiuni. O decizie privind cine aprobă recomandările AI se leagă imediat de întrebarea cât costă pregătirea proceselor și operațiunilor pentru AI, pentru că un pas de aprobare funcționează numai dacă procesul are spațiu pentru acesta. Și un drept de decizie poate fi verificat doar dacă există ceva de măsurat, ceea ce îl leagă de întrebarea cât costă pregătirea măsurării performanței pentru AI. Cine analizează aceste dimensiuni separat pierde din vedere faptul că gradul de pregătire al unei dimensiuni determină viteza celeilalte.
Întrebarea de fond, ce muncă din această companie poate fi cu adevărat transferată către AI, este răspunsă de scanul de activități al FTE TO AI la nivel de sarcină, nu printr-o estimare la nivel de conducere. Pentru întrebarea centrală a acestei pagini, există verificarea gratuită de pregătire: opt întrebări scurte, una pentru fiecare dimensiune, care arată în câteva minute unde organizația dumneavoastră este cel mai avansată și unde nu încă. Testul complet de ambiție, cu cele patru niveluri și cele cinci porți de încredere (confidence gates), este în curs de dezvoltare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.