O conducere vrea o cifră. Șaptezeci la sută pregătit, sau patruzeci, sau nouăzeci. O cifră compară, clasifică, justifică o decizie într-o ședință de o oră. Problema este că pregătirea pentru munca cu AI nu există în acest fel. Pregătirea nu este o caracteristică a unei organizații așa cum cifra de afaceri sau numărul de angajați este o caracteristică. Este răspunsul la o serie de întrebări care variază de la o dimensiune la alta, și acel răspuns diferă la rândul său în funcție de ambiție.
Motivul stă în ceea ce se întâmplă efectiv atunci când AI preia munca. Acest lucru nu se întâmplă dintr-o dată și nu în același mod pretutindeni. Unele sarcini pot fi executate de AI în mod autonom. Alte sarcini pot fi pregătite de AI, după care un om aprobă sau respinge cu motiv. Alte sarcini rămân muncă umană, nu pentru că AI nu ar putea, ci pentru că organizația nu a stabilit condițiile necesare pentru asta. Aceste trei categorii traversează fiecare departament, fiecare proces și fiecare ambiție. O cifră care rezumă această varietate într-un singur procent ascunde exact informația de care o conducere are nevoie: unde se află diferența și de ce.
Să presupunem că se prezintă un scor de pregătire de șaptezeci la sută. Ce înseamnă asta? Șaptezeci la sută dintre procese sunt pregătite? Șaptezeci la sută din angajați sunt instruiți? Șaptezeci la sută din date sunt utilizabile? Un scor fără întrebarea de bază lasă cititorul să ghicească, iar ghicitul se face de obicei în favoarea ambiției, nu în favoarea adevărului. O conducere care își dorește o ambiție citește cu plăcere o cifră mare ca o confirmare. O cifră invită la această interpretare, chiar dacă fundamentarea nu o susține.
Cele opt dimensiuni care determină împreună pregătirea — de la date și sisteme până la drepturi de decizie și cadre juridice — nu se corelează în mod egal cu fiecare ambiție. O ambiție care cere un contact mai rapid cu clientul se bazează puternic pe alte dimensiuni decât o ambiție care cere raportare automatizată. O singură cifră de pregătire estompează aceste diferențe prin mediere. Răspunsul la întrebarea „suntem pregătiți” este astfel aproape întotdeauna: depinde de ce parte a muncii aveți în vedere și ce nivel al ambiției testați.
Într-o companie, întrebarea dacă AI poate prelua o sarcină este de mult timp răspunsă: supravegherea este stabilită, drepturile de decizie sunt alocate, se știe cine aprobă un rezultat și pe ce bază. În altă companie, aceeași sarcină rămâne complet în sarcina unui om, nu pentru că sarcina ar cere-o, ci pentru că nimeni nu a stabilit cine poate face respingerea dacă AI face o greșeală. Diferența rareori se află în tehnologie. Se află în întrebarea dacă organizația a stabilit dinainte ce trebuie să fie în ordine înainte ca munca să se deplaseze: care date sunt suficient de complete, ce rol are controlul, ce mandat este necesar pentru a lăsa un rezultat să rămână valabil.
Aceste întrebări sunt exact motivul pentru care un test al ambiției constă din patru straturi — viziune, stare de viziune, țintă, stare de țintă — și de ce fiecare strat este verificat separat față de cele opt dimensiuni. O viziune care afirmă că AI preia cea mai mare parte a raportării cere altceva de la organizație decât o țintă care dorește ca acest lucru să fie operațional în termen de un an. Întrebările pe strat și pe dimensiune nu produc un scor, ci o hartă: unde este organizația deja pregătită și unde nu încă.
Nici în cadrul acestei hărți nu este fiecare răspuns la fel de sigur. O poartă de încredere marchează unde fundamentarea este solidă și unde se bazează pe presupuneri. O dimensiune poate părea „pregătită” pentru că nimeni nu a pus întrebarea critică, nu pentru că răspunsul rezistă la verificare. Cinci astfel de porți traversează testul, exact pentru a evita ca o siguranță aparentă să fie confundată cu una reală. Unde o poartă obține un scor scăzut, aceasta nu înseamnă că ambiția este nerealizabilă. Înseamnă că, în acel punct, rezultatul nu spune nimic până nu se examinează mai bine.
Acest lucru este incomod într-o sală de conducere care vrea un răspuns, dar este descrierea cea mai onestă a ceea ce poate produce testarea în acest moment. Un rezultat care oferă pretutindeni cinci stele este mai suspect decât un rezultat care spune la trei dimensiuni: necunoscut, este necesară o cercetare ulterioară.
Cele opt dimensiuni și cinci porți nu sunt un scop în sine. Ele se traduc înapoi în capabilități: ce trebuie să poată face un rol, cine decide, cine aprobă respingerea. Este și locul unde multe ambiții se împotmolesc în practică — nu la tehnologie, ci la întrebarea cum preveniți ca un proiect de AI să rămână blocat la departamentul IT în loc de a ajunge la rolurile care execută efectiv munca. Și o ambiție care este fezabilă din punct de vedere tehnic se poate bloca într-o întrebare care nu are nimic de-a face cu tehnologia, precum ce faceți atunci când ambiția este posibilă, dar conformitatea nu o permite. Și nu fiecare ambiție are locul în primul an: uneori răspunsul la întrebările de pregătire este că este mai bine să te uiți la pe care ambiție este mai bine să o postponați cu un an decât la ceea ce trebuie realizat în acest trimestru.
Întrebarea de bază — ce muncă din această companie poate fi efectiv preluată de AI, sarcină cu sarcină — este răspunsă cu scanarea muncii de la FTE TO AI, separat de testul ambiției în sine.
A da o cifră despre pregătire nu este, deci, esența. Esența este a cunoaște întrebările și a ști unde răspunsul se bazează încă pe o presupunere. Cine dorește să vadă unde propria organizație este cea mai avansată și cea mai puțin avansată poate face verificarea gratuită de pregătire: opt întrebări scurte, una pe dimensiune, cu o imagine a locului unde ambiția are deja sprijin și unde nu. Testul complet al ambiției, cu cele patru straturi și cele cinci porți de încredere, este în curs de dezvoltare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.