O ambiție care presupune muncă realizată de AI nu deplasează doar sarcini. Ea deplasează și responsabilitatea: pentru o decizie, pentru un sfat, pentru o semnătură care nu mai este pusă de un om. Această deplasare nu este la fel de amplă pretutindeni. La o companie, AI evaluează deja astăzi o parte din cereri, iar un om semnează doar excepțiile. La o altă companie, același proces rămâne complet în mâinile oamenilor, nu pentru că nu ar fi posibil altfel, ci pentru că nimeni nu a stabilit cine este responsabil atunci când lucrurile merg greșit. Această diferență este exact ceea ce întreabă această poartă.
Poarta juridică nu întreabă dacă AI poate fi utilizată. Acest lucru este permis practic întotdeauna, în limite. Întrebarea este mai ascuțită: pentru sarcinile pe care doriți să le deplasați, cine este responsabil, cine trebuie să dea permisiunea și ce dovezi trebuie să puteți prezenta dacă cineva întreabă ulterior cum a fost luată o decizie. Aceasta se încadrează în cele trei categorii care parcurg întregul test de ambiție. Unde AI preia sarcina în mod independent, trebuie să fie clar cine răspunde pentru rezultat. Unde un om aprobă sau respinge cu un motiv, acel motiv trebuie să fie trasabil. Unde munca rămâne umană, întrebarea pur și simplu nu se pune.
Nu un sentiment bun, nu un sfat juridic care spune că „probabil va fi bine". Dovada este aici concretă: o prezentare pe sarcină a cui poate lua ce decizie și pe baza cărei justificări, o explicație consemnată a modului în care se ajunge la un rezultat AI pentru sarcinile la care acest lucru poate fi solicitat legal, și o repartizare a responsabilității care nu se formează abia atunci când există deja o reclamație. Dacă acest tablou lipsește, poarta nu este trecută, chiar dacă tehnologia funcționează perfect. Pregătirea și funcționarea sunt două întrebări diferite; această poartă se referă la prima.
Acest test nu se referă în mod deliberat la deciziile de personal. Dacă și cum se redistribuie capacitatea eliberată este o decizie a angajatorului, cu propriile cerințe legale care se aplică. Ceea ce se testează aici este mai restrâns: dacă organizarea juridică a muncii înseși este în ordine înainte ca aceasta să fie deplasată.
Companiile care au trecut deja această poartă au, de regulă, un lucru în comun: au răspuns la întrebarea privind responsabilitatea pentru fiecare sarcină înainte de a deplasa sarcina, nu după. Companiile la care acest lucru este încă nerezolvat au adesea tehnologia implementată și ambiția formulată, dar traducerea în cine răspunde pentru ce a rămas la departamentul care, tocmai, nu este proprietarul acestui aspect. Nu este o chestiune de bună sau rea voință. Este o chestiune de a ști dacă ambiția a fost împărțită în sarcini cu un proprietar, sau dacă a rămas la nivelul unei viziuni. Diferența dintre un obiectiv și o ambiție explică de ce această divizare lipsește de cele mai multe ori: o ambiție sună concret, dar devine testabilă abia la nivelul unei sarcini.
Dacă această poartă nu este trecută, există trei căi, și niciuna dintre ele nu este o etapă epuizată. Prima este să răspundeți totuși la întrebarea privind responsabilitatea înainte de a continua: cine semnează, cine explică, cine suportă riscul. A doua este să adaptați ambiția însăși într-o formă în care AI contribuie parțial, dar decizia finală rămâne la un om, cu un motiv consemnat la fiecare respingere. A treia este să lăsați sarcina, pentru moment, acolo unde este, muncă umană, până când organizarea juridică este elaborată. Niciuna dintre cele trei nu este o pierdere. O ambiție care nu reușește acum la această poartă poate reuși într-un trimestru, dacă în acest timp s-a lucrat la responsabilitate și permisiune.
De altfel, rezultatul este adesea legat de alte porți. O organizație care nu știe dacă datele sale sunt suficient de bune pentru AI se confruntă cu aceeași întrebare privind trasabilitatea ca poarta juridică: fără date trasabile, nu există nici o decizie trasabilă. Iar o ambiție care se blochează la poarta juridică se blochează adesea și la întrebarea dacă obiectivele departamentelor nu se contrazic reciproc, pentru că, în acest caz, conformitatea și operațiunile lucrează cu definiții diferite ale „terminat".
Toate aceste porți, inclusiv cea juridică, presupun că știți despre care sarcini este vorba. Ce muncă din compania dumneavoastră poate fi cu adevărat preluată de AI, cu ce nivel de supraveghere, este cartografiat pe sarcină cu scanul de lucru al FTE TO AI, iar aceasta este baza pe care întrebarea juridică poate fi abia atunci răspunsă concret.
Această pagină descrie întrebarea, nu răspunsul pentru situația dumneavoastră. Pentru o primă imagine a locului în care sunteți cel mai avansat și cel mai puțin avansat, există o verificare gratuită de pregătire: opt întrebări scurte, una pe dimensiune, cu o imagine a locului în care întrebarea privind responsabilitatea a fost deja rezolvată și a locului în care nu. De asemenea, este util să verificați dacă furnizorii pot ține pasul din punct de vedere juridic și operațional, pentru că o parte din responsabilitate se află adesea în afara propriei organizații. Testul complet de ambiție, cu toate cele patru straturi și opt dimensiuni, este în curs de elaborare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.