Comerțul cu ridicata funcționează pe fluxuri: mărfuri, comenzi, facturi și informații care circulă între furnizori și clienți. O mare parte din orele de birou se duce la muncă care se repetă în cadrul acelui flux — introducerea și verificarea comenzilor, corelarea stocurilor cu achizițiile și vânzările, urmărirea acordurilor de preț, potrivirea facturilor cu documentele de livrare, răspunsul la întrebările clienților despre termenele de livrare și disponibilitate. Alături de aceasta se află munca care se repetă mai puțin: negocierea cu furnizorii, alcătuirea unui sortiment, discuția cu un client aflat într-o situație dificilă, decizia despre ce se întâmplă atunci când o livrare se blochează.
Aceste două tipuri de muncă conduc spre un rezultat diferit atunci când o ambiție presupune muncă realizată de AI. Munca repetitivă cu reguli fixe este mai ușor de preluat decât munca în care cineva evaluează de fiecare dată ce este corect în situația respectivă. Circumstanțele care determină rezultatul nu sunt doar natura muncii, ci și cât de curate și structurate sunt datele de bază — o linie de comandă notată diferit în cinci sisteme este mai dificil de citit pentru un sistem decât pentru o persoană care cunoaște contextul.
În cazul unei părți dintre companiile de comerț cu ridicata, munca este deja preluată astăzi: verificarea comenzilor în raport cu condițiile de achiziție, sintetizarea corespondenței furnizorilor într-o acțiune, completarea unei prognoze de stoc pe baza tiparelor istorice. La o altă parte dintre companii, exact aceeași muncă se află încă în întregime la oameni. Diferența nu constă rareori în voința de a schimba. Ea constă în faptul dacă datele sunt în ordine, dacă există cineva care poate aproba sau respinge cu motiv rezultatul unui sistem, și dacă organizația a stabilit cine decide asupra a ce atunci când lucrurile merg greșit.
Trei categorii se regăsesc în aproape fiecare proces din comerțul cu ridicata. Există muncă pe care un sistem o poate prelua fără intervenție, cum ar fi transferarea unei linii de comandă în formatul corect. Există muncă în care AI face o propunere, iar o persoană evaluează acea propunere — o notă de credit care este propusă, dar aprobată sau retrimisă cu motiv de către un angajat. Și există muncă care rămâne muncă umană, cum ar fi discuția cu un furnizor care nu respectă termenul de livrare. Ce sarcină se încadrează în care categorie diferă de la o companie la alta și de la un sistem la altul, și se schimbă odată cu modificarea datelor sau a procesului.
O ambiție precum „serviciul nostru pentru clienți va funcționa în mare parte automatizat” presupune că firma poate categoriza întrebările clienților, că cunoștințele din spatele unui răspuns sunt structurate undeva, și că există o convenție privind momentul în care o întrebare este transmisă unei persoane. Fără aceste trei elemente, ambiția este o propoziție, nu un plan. Același lucru se aplică unei ambiții privind gestionarea stocurilor: aceasta necesită ca datele privind achizițiile, vânzările și logistica să se coreleze între ele, și ca cineva să fie autorizat să corecteze o recomandare de comandă propusă de AI.
Testul de ambiție fixează astfel de ambiții în patru straturi — viziune, vision state, target, target state — și le evaluează pe opt dimensii de pregătire, cu cinci confidence gates care indică unde planul se bazează încă pe încredere în loc de dovezi. Același test traduce rezultatul înapoi în capabilități: ce trebuie să poată face un rol anume și cine primește dreptul de decizie atunci când un sistem propune un rezultat. Pentru companiile de comerț cu ridicata care se gândesc și la cât de mult din profit se duce pe menținerea cotei de piață, merită să citească cum evaluați creșterea în raport cu marja într-o strategie, pentru că o ambiție AI fără acea evaluare devine rapid o presupunere în loc de o alegere.
Comerțul cu ridicata are multe în comun cu etapele logistice care îl precedă și îl urmează. Cei care doresc să facă o comparație cu un sector în care munca fizică cu mărfurile este și mai apropiată de proces, o găsesc în ce ambiții AI există în sectorul transporturilor, iar cei care doresc să vadă cum se traduce aceeași ambiție într-un mediu de producție, pot citi ce ambiții AI există în industria prelucrătoare. Tiparul se repetă: aceleași cuvinte de ambiție, un alt nivel de pregătire, un alt rezultat.
Unde acest lucru afectează personalul — ce funcții se schimbă atunci când munca se deplasează — se aplică cerințe legale proprii, care nu fac parte din acest test. Ceea ce face testul de ambiție este să clarifice ce capacitate se eliberează atunci când o anumită muncă se deplasează, în ore și fte, astfel încât o echipă de conducere să știe despre ce vorbește înainte de a discuta despre oameni.
Întrebarea fundamentală — care muncă din această companie poate fi într-adevăr preluată de AI — este răspunsă de scanul de muncă al FTE TO AI pe bază de sarcină, nu pe bază de funcție sau presupunere. Pentru o echipă de conducere care dorește mai întâi să știe dacă propria viziune este suficient de măsurabilă pentru a fi testată, există cum faceți o viziune măsurabilă.
Cei care doresc să afle unde se situează propria organizație pot face verificarea gratuită de pregătire: opt întrebări scurte, câte una pentru fiecare dimensiune, cu rezultat o imagine a domeniilor în care sunteți cel mai avansat și a celor în care sunteți cel mai puțin avansat. Testul complet de ambiție, cu cele patru straturi și cele cinci confidence gates, este în curs de dezvoltare.
Vertel wat u wilt bereiken, dan kijken we samen wat daarvoor moet staan.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.